Lecția 4.2: Ce rol joacă mentorul în companie?

Mentorul companiei, care derulează un program de formare pentru ucenicii cu oportunități reduse sau proveniți din medii defavorizate social, este o figură cheie în viața ucenicului pe parcursul formării sale. Sub îndrumarea mentorului companiei, instruirea practică are loc într-un mediu de lucru real.

Mentorul este un factor cheie nu doar în introducerea ucenicului în profesie, ci și în dezvoltarea obiceiurilor sale de lucru și a abilităților de angajare, a cunoștințelor sale tehnice și a competențelor specifice postului. Mentorul împărtășește experiență practică și perspective, încurajează, sprijină, ilustrează, monitorizează dezvoltarea și progresul și evaluează.

În plus, prin interacțiunea cu mentorul, stagiarul se orientează către valorile profesionale și le integrează în modul său de gândire.

Domeniul de aplicare al activității mentorilor în cadrul unei companii poate varia în funcție de mediu și context. Cu toate acestea, există, în general, câteva domenii cheie în care este necesară contribuția unui mentor. Acestea pot fi rezumate după cum urmează:

• participă la dezvoltarea și actualizarea programului de instruire al companiei și îl implementează
• familiarizează fiecare stagiar cu regulile interne ale companiei și cu reglementările de sănătate și securitate în muncă
• sprijină stagiarii în integrarea la locul de muncă și organizează furnizarea materialelor, documentelor și instrumentelor necesare
• demonstrează etapele individuale de lucru și atribuie sarcini practice cursanților
• controlează executarea sarcinilor, oferă sfaturi practice în timpul procesului de lucru și evaluează calitatea execuției
• monitorizează continuu finalizarea sarcinilor și progresul și le înregistrează în jurnalul ucenicului
• evaluează fiecare cursant împreună cu profesorii/formatorii școlii profesionale (dacă sunt disponibili) (evaluare sumativă)

În faza de inducție, mentorul companiei joacă un rol cheie. Calitatea întregii inducții depinde de capacitatea sa de a găsi un echilibru între elementele formale, obligatorii (de exemplu, descrierea companiei, codul de conduită, instrucțiunile de siguranță, reglementările privind politica de muncă, specificul locului de muncă, planul de formare etc.) și interacțiunea informală. Comunicarea informală este adesea subestimată în contextul formal al procesului de inducție. Cu toate acestea, este esențială pentru construirea unei relații de încredere între mentor și stagiar, care promovează semnificativ motivația stagiarului de a învăța și de a se dezvolta.

Mentorii ar trebui încurajați să facă primele experiențe ale stagiarilor mai umane. De obicei, ei încep prin a prezenta compania lor și regulile pe care stagiarul ar trebui să le respecte. Ar fi mai benefic în această situație să se concentreze pe comunicarea informală pentru a cunoaște mai bine ambele părți. Acest lucru minimizează stresul inițial și le oferă stagiarilor sentimentul că sunt înțeleși și recunoscuți încă de la început.

În faza de orientare, mentorul companiei discută cadrul de instruire cu stagiarul. Pe scurt, în acest moment, aceștia convin asupra regulilor colaborării lor și asupra mediilor de învățare pe care expertul respectiv le poate oferi stagiarului.